Exporturile ne vor salva din criza

Tocmai am participat la o receptie Ivy and Excellence, la care invitati au fost doi specialisti de la UBS: Costas Vayenas, Head of Emerging Markets and Wealth Management Research si Giuseppe De Filippo, Head of Management for Southeastern Europe. Dl Vayenas a facut o prezentare despre criza economica si revenirea neuniforma din aceasta criza. Mesajul sau a fost ca ce e mai rau a trecut, dar ca revenirea din criza e inceata si ca nu se va mai ajunge la expansionismul economic pre-criza. Adica ne putem lua la revedere de la acele credite cu buletinul.

In ceea ce priveste Romania, dansul a remarcat faptul ca, spre deosebire de vecinii nostri bulgari care au mai si economisit in perioadele de crestere economica, Romania nu are bani. Nu are lichiditati. Raporul dintre imprumuturi si economii in tara noastra este de 120%. 70-80% din sectorul bancar romanesc este prorietate straina. Trageti concluziile de rigoare.

Dl. Vayenas a mai discutat pe scurt si despre modelul anglo-saxon de management al crizei, care de fapt implica foarte mult interventionism statal si al bancii centrale. Deh! Banii publici au salvat multe banci si fonduri din SUA, spre nemultumirea cetatenilor, mai ales ca acele institutii au continuat sa acorde bonusuri de sute de mii de dolari imediat ca au inregistrat o anumita imbunatatire. Spre deosebire de SUA, statul roman este dator nu numai institutiilor internationale, in speta IMF, ci si bancilor de pe piata romaneasca. Romania nu numai ca nu sustine sectorul privat pe timp de criza, dar se hraneste din el.

L-am intrebat pe Dl Vayenas care ar fi un posibil motor pentru revenirea economica, in lipsa interventionismului oportun si al unei politici fiscale pe masura. Mi-a raspuns ca exporturile. Adica, pe masura ce alte state isi vor reveni si vor avea lichiditati, vor fi interesate de produsele de pe piata romeasca. Ba chiar si de real estate, mai ales daca preturile raman scazute. Adica revenire sustenabila ioc la noi. Asteptam sa isi revina altii si sa vina investitorii straini ca sa ne salveze din criza.

Dl De Filippo adaugat un lucru care mi-a atras atentia. Si-anume, cum ca, pe timp de criza, este necesar ca politicul sa controleze oarecum opinia publica, astfel incat aceasta sa nu se panicheze. Vorbea despre controlul politic al massmedia. M-au cam speriat tendintele sale dictatoriale, dar pana la un anumit punct sunt de acord cu dansul. Cand a spus acest lucru, dansul probabil gandea dintr-un punct de vedere economic si sugera solutia cea mai eficienta, nu cred ca avea in vedere protejarea principiilor democratice. Adevarul e ca democratie pe burta goala nu se face, nici macar in teorie. Si mi-a dat un exemplu din sectorul bancar. Bancile intra in faliment atunci cand clientii afla-cel mai adesea din massmedia-cum ca banca respectiva are probleme. Moment in care ei se duc si isi retrag banii, iar banca chiar da faliment. Prin lege, banca a fost nevoita sa imprumute bani statului. In momentul in care ea nu mai are de unde sa se imprumute si, pe deasupra, mai vin si clientii si isi retrag economiile, banca da faliment. In acest context, ii dau dreptate. Dar ma tem ca massmedia romaneasca, si asa partizana, nu ar opta pentru solutia cea mai eficienta si nici nu ar avea in vedere binele social si economic pe termen lung.

So. To be or not to be? Democratie minimala cu interventionism din cand in cand pentru a proteja economia si implicit democratia sau...democratie pe burta goala?

Interventionism in presa romaneasca? Acesta deja exista. Dar vorbind in abstract si presupunand ca aceasta ar fi independenta. In ce masura reportajele infernale si repetitive de la canalele de stiri despre aceleasi vechi controverse politice au incurajat opinia publica sa se implice pentru a aduce schimbarea mult dorita? Si in ce masura au inspirat neincredere si dezinteres? Cum am putea aduce o schimbare de registru? Ne intereseaza doar scandalul sau ne mai intereseaza si restul lucrurilor marunte, precum economia si cine mai conduce tara asta? Cam atat am avut de impartasit.

Gata cu negativismul. Hai sa povestesc si lucruri pozitive

Imi reciteam post-urile si mi-am dat seama ca multe dintre ele sunt critici la adresa unor persoane sau ale unor stari de fapt. Gata! Ca nu m-am intors in tara ca sa critic tot ce vad. Pe bune ca nu mi se pare asa deprimanta Romania sau Bucurestiul. Cateva lucruri care imi plac:

1. Gasesti mici localuri, locuri si locsoare in marea de imitatie si mercantilism care chiar te surprind in mod placut. Spre exemplu, in Centrul Vechi este o minuscula galerie de arta care imi place la nebunie. Cafe Lente este un alt loc care imi place.

2. Nu stiu daca autoritatile cheltuie banii cu folos sau nu, dar evenimentele culturale si artistice abunda. Si e bine. Deunazi eram prin preajma Ateneului si am auzit muzica clasica. Si m-am dus la scena. Concert simfonic in aer liber al Filarmonicii din Pitesti. M-a uns la suflet. De asemenea, numeroasele evenimente de zilele Bucurestiului. Abia astept sa ma duc weekendul asta.

3. Parcurile si bulevardele din Bucuresti. Or fi ele prost facute si planuite, dar arata bine.

4. Poate ar fi trebuit sa fie la nr 1. Oamenii. Unii dintre ei exceptionali. Sunt multi marlani, inchisi la minte, mistocari, e adevarat. Dar am cunoscut si oameni de-a dreptul minunati si inteligenti. Chiar nu stiu ce m-as fi facut in orasul asta fara uniia dintre prietenii pe care i-am cunoscut de curand. Unii filantropisti, oameni de afaceri cu fundatii de caritate, profund interesati de societatea romaneasca si dornici si capabili sa o schimbe in bine, atat cat pot.

Si acum, din categoria lucrurilor personale. O sa fiu intervievator pentru Yale, impreuna cu alti doi care au studiat acolo. Si asta in conditiile in care Yale nu avea nici un intervievator la Bucuresti. Abia astept. Weeeeeeee!

Gata! Este si bune, mai este si bune pe la Bucuresti.