Theater in a Shop Window

Ladies and gents, mark your calendars. Humanitas Kretzulescu is hosting a monthly theater sketch right in their shop window. I love the idea of bringing theater not only to the streets, but to this limbo space which lies between the commercial and the literate (it is a bookstore after all), and between the private and the public. The series started in July and so far there was a sketch by Milan Kundera and one by Dino Buzzati.

I missed them both, because I only found out about this after the last performance. But I cannot wait to go to the one in September. I'm not even going for the performance itself, but rather to watch the public, who apparently can watch the performance both from inside the bookstore and from the street. It's what I was saying earlier about the private (property, performance) and the public. I shall certainly write up my thoughts afterward.

The event normally takes place between the 13th and the 15th, but make sure you double check closer to the date.

Bruno

Mare dezamagire mare. Fusei weekendul asta sa vad Bruno si nu mi-a placut deloc. Nu numai ca nu prea am ras, dar m-am si plictisit. Nu inteleg de ce comunitatea gay s-a scandalizat in legatura cu filmul asta, caci Bruno nu are de-a face cu nici o comunitate reala, si nici cu bunul simt. Umorul de prost gust din Bruno este bazat pe nuditate si pornografie, si e mai degraba un umor de-ala incomod. Razi ca nu stii cum altfel sa reactionezi, si nicidecum pentru ca chiar iti vine sa razi. Temele fumate si ele. In concluzie, ii dau nota cinci.

Ce cacaciosi mai suntem in fata mortii

Am reinceput sa urmaresc dezbaterile interminabile si stirile de la Realitatea.

O stire cu mare acoperire zilele astea este aceea despre tanarul care a fost impuscat de catre vecinul politist pentru ca a dat muzica prea tare. Realitatea TV s-a bagat in rapoarte de criminalistica si psihologie a crimei, folosind drept material ilustrat o scena dintr-un film de actiune. Nu mai comentez proasta inspiratie a celor care au facut materialul, care ar fi trebuit sa evite utilizarea unui film de fictiune de doi lei pentru a-si ilustra argumentul. Azi dimineata in metrou trasei cu ochiul la un articol din Adevarul (?) intitulat Criminalii se afla printre noi, in care ideea principala era ca orice om poate comite o crima intr-un moment de irationalitate. In articol apareau si exemple.

Mama, ce cacaciosi mai suntem. Ce noutate mai este si asta cum ca criminalii se afla printre noi? Dar lucrul asta se stie de ceva vreme. Si cei mai blanzi oameni pot deveni cruzi in conditii limita. Si asta pentru ca suntem niste fiinte slabe, de-aia. Intram in panica. Actionam irational. Plangem, fugim, omoram. Dar ca sa transformi un incident nefericit precum a fost moartea tanarului respectiv intr-un motiv pentru interminabile si stupide materiale cu pretentii de documentare criminalistice mi se pare o ireverenta fata de moarte in general si fata de mortul cu pricina in cazul de fata.