Exporturile ne vor salva din criza

Tocmai am participat la o receptie Ivy and Excellence, la care invitati au fost doi specialisti de la UBS: Costas Vayenas, Head of Emerging Markets and Wealth Management Research si Giuseppe De Filippo, Head of Management for Southeastern Europe. Dl Vayenas a facut o prezentare despre criza economica si revenirea neuniforma din aceasta criza. Mesajul sau a fost ca ce e mai rau a trecut, dar ca revenirea din criza e inceata si ca nu se va mai ajunge la expansionismul economic pre-criza. Adica ne putem lua la revedere de la acele credite cu buletinul.

In ceea ce priveste Romania, dansul a remarcat faptul ca, spre deosebire de vecinii nostri bulgari care au mai si economisit in perioadele de crestere economica, Romania nu are bani. Nu are lichiditati. Raporul dintre imprumuturi si economii in tara noastra este de 120%. 70-80% din sectorul bancar romanesc este prorietate straina. Trageti concluziile de rigoare.

Dl. Vayenas a mai discutat pe scurt si despre modelul anglo-saxon de management al crizei, care de fapt implica foarte mult interventionism statal si al bancii centrale. Deh! Banii publici au salvat multe banci si fonduri din SUA, spre nemultumirea cetatenilor, mai ales ca acele institutii au continuat sa acorde bonusuri de sute de mii de dolari imediat ca au inregistrat o anumita imbunatatire. Spre deosebire de SUA, statul roman este dator nu numai institutiilor internationale, in speta IMF, ci si bancilor de pe piata romaneasca. Romania nu numai ca nu sustine sectorul privat pe timp de criza, dar se hraneste din el.

L-am intrebat pe Dl Vayenas care ar fi un posibil motor pentru revenirea economica, in lipsa interventionismului oportun si al unei politici fiscale pe masura. Mi-a raspuns ca exporturile. Adica, pe masura ce alte state isi vor reveni si vor avea lichiditati, vor fi interesate de produsele de pe piata romeasca. Ba chiar si de real estate, mai ales daca preturile raman scazute. Adica revenire sustenabila ioc la noi. Asteptam sa isi revina altii si sa vina investitorii straini ca sa ne salveze din criza.

Dl De Filippo adaugat un lucru care mi-a atras atentia. Si-anume, cum ca, pe timp de criza, este necesar ca politicul sa controleze oarecum opinia publica, astfel incat aceasta sa nu se panicheze. Vorbea despre controlul politic al massmedia. M-au cam speriat tendintele sale dictatoriale, dar pana la un anumit punct sunt de acord cu dansul. Cand a spus acest lucru, dansul probabil gandea dintr-un punct de vedere economic si sugera solutia cea mai eficienta, nu cred ca avea in vedere protejarea principiilor democratice. Adevarul e ca democratie pe burta goala nu se face, nici macar in teorie. Si mi-a dat un exemplu din sectorul bancar. Bancile intra in faliment atunci cand clientii afla-cel mai adesea din massmedia-cum ca banca respectiva are probleme. Moment in care ei se duc si isi retrag banii, iar banca chiar da faliment. Prin lege, banca a fost nevoita sa imprumute bani statului. In momentul in care ea nu mai are de unde sa se imprumute si, pe deasupra, mai vin si clientii si isi retrag economiile, banca da faliment. In acest context, ii dau dreptate. Dar ma tem ca massmedia romaneasca, si asa partizana, nu ar opta pentru solutia cea mai eficienta si nici nu ar avea in vedere binele social si economic pe termen lung.

So. To be or not to be? Democratie minimala cu interventionism din cand in cand pentru a proteja economia si implicit democratia sau...democratie pe burta goala?

Interventionism in presa romaneasca? Acesta deja exista. Dar vorbind in abstract si presupunand ca aceasta ar fi independenta. In ce masura reportajele infernale si repetitive de la canalele de stiri despre aceleasi vechi controverse politice au incurajat opinia publica sa se implice pentru a aduce schimbarea mult dorita? Si in ce masura au inspirat neincredere si dezinteres? Cum am putea aduce o schimbare de registru? Ne intereseaza doar scandalul sau ne mai intereseaza si restul lucrurilor marunte, precum economia si cine mai conduce tara asta? Cam atat am avut de impartasit.

Gata cu negativismul. Hai sa povestesc si lucruri pozitive

Imi reciteam post-urile si mi-am dat seama ca multe dintre ele sunt critici la adresa unor persoane sau ale unor stari de fapt. Gata! Ca nu m-am intors in tara ca sa critic tot ce vad. Pe bune ca nu mi se pare asa deprimanta Romania sau Bucurestiul. Cateva lucruri care imi plac:

1. Gasesti mici localuri, locuri si locsoare in marea de imitatie si mercantilism care chiar te surprind in mod placut. Spre exemplu, in Centrul Vechi este o minuscula galerie de arta care imi place la nebunie. Cafe Lente este un alt loc care imi place.

2. Nu stiu daca autoritatile cheltuie banii cu folos sau nu, dar evenimentele culturale si artistice abunda. Si e bine. Deunazi eram prin preajma Ateneului si am auzit muzica clasica. Si m-am dus la scena. Concert simfonic in aer liber al Filarmonicii din Pitesti. M-a uns la suflet. De asemenea, numeroasele evenimente de zilele Bucurestiului. Abia astept sa ma duc weekendul asta.

3. Parcurile si bulevardele din Bucuresti. Or fi ele prost facute si planuite, dar arata bine.

4. Poate ar fi trebuit sa fie la nr 1. Oamenii. Unii dintre ei exceptionali. Sunt multi marlani, inchisi la minte, mistocari, e adevarat. Dar am cunoscut si oameni de-a dreptul minunati si inteligenti. Chiar nu stiu ce m-as fi facut in orasul asta fara uniia dintre prietenii pe care i-am cunoscut de curand. Unii filantropisti, oameni de afaceri cu fundatii de caritate, profund interesati de societatea romaneasca si dornici si capabili sa o schimbe in bine, atat cat pot.

Si acum, din categoria lucrurilor personale. O sa fiu intervievator pentru Yale, impreuna cu alti doi care au studiat acolo. Si asta in conditiile in care Yale nu avea nici un intervievator la Bucuresti. Abia astept. Weeeeeeee!

Gata! Este si bune, mai este si bune pe la Bucuresti.

Mare zi mare. Aproape la fel de mare ca o statuie a prostiei

De dimineata- si m-am sculat devreme, pe la 4 am- stau cu un nod in gat. Se va vota sau nu rau famatul pachet de legi, care cuprinde si legea salarizarii unice si a educatiei? Toti angajatii din domeniul public si privat cam ameninta cu greva daca asa ceva se va intampla. Deci alianta magnificilor va guverna peste o tara nefunctionala. Da cu legi noi.

Anyhow, rasei cu lacrimi la citirea unei stiri de la inceputul lui Septembrie- sunt cam in urma cu stirile politice interne, asta e. Adevarul e ca mi s-a acrit deja de sarada asta din politica romaneasca, si asta dupa numai 3 luni de stat in tara- cum ca bustul Elenei Udrea a fost furat. Chiar asea. Initial am crezut ca e vorba de alt bust si ma intrebam cum dracu. Dupa care am realizat eu ca , stai asea cu ghinisorul, femeii asteia i se face statuie. Pam pam! Dar mai mult. Nati Meir s-a oferit sa dea recompensa pentru gasirea bustului. Si inca si mai mult. Nati Meir isi va comanda si dansul bust de la acelasi artist, Catalin Mihalache. Cica ca sa-l ajute pe amaratul de artist sa treaca prin criza.

Mda. Sa inteleg ca toti nimicii si toate nimicele din tara asta mai nou isi fac statuie, ca sa aiba o dovada palpabila a maretiei lor. Nu mai sunt de ajuns viloaiele si Mertanele si Porscheurile si Rolexurile si Burberryurile pe pieile groase de parveniti. Amu colectia se completeaza cu statui personale. Si eu care credeam ca Stalin a avut ditamai cult al personalitatii. Vin tare din urma Elena Udrea si Nati Meir din Romanica.

Iar ma luai de Udrea. Zau n-am nimic cu ea personal, si nici carcotasa de-aia de doi lei care critica tot dar nu face nimic zic eu ca nu-s. Dar tre sa recunosc ca stirea asta i-a luat piuitul. Adica ditamai doza de nesimtire chiar m-a uimit.

Semnat,
Uimita

Is Udrea

actually going to be taken to court? I have my doubts. The woman is the devil. She's above the president, and she is clearly above the law.

Judging by how much money she might have misused, I don't even think she's that big a fish anyhow. There are people in this country that stole way more money than she did, but nobody questions their morality or lawful(less)ness. Try Nelu Iordache for instance, whose EUR hundred million dollar contracts with the Ministry of Transportation turned him into a rich man in few years. Do our streets look any better? No. Now, if the contracts were honored is a whole different issue. In Romania, the payment is done in advance. Apres moi, le deluge, ain't it?

Anyhow, it's a commonplace thing to say that Udrea is under attack these days because she's close to Basescu and the elections are coming up. But my 5 cents: the conclusion of the Udrea case will show whether Basescu is stronger than his adversaries or viceversa. And who will win the elections.

PS: Who thinks that Udrea has the potential to become the first woman president in Romania? If anyone can do it, she can.

Theater in a Shop Window

Ladies and gents, mark your calendars. Humanitas Kretzulescu is hosting a monthly theater sketch right in their shop window. I love the idea of bringing theater not only to the streets, but to this limbo space which lies between the commercial and the literate (it is a bookstore after all), and between the private and the public. The series started in July and so far there was a sketch by Milan Kundera and one by Dino Buzzati.

I missed them both, because I only found out about this after the last performance. But I cannot wait to go to the one in September. I'm not even going for the performance itself, but rather to watch the public, who apparently can watch the performance both from inside the bookstore and from the street. It's what I was saying earlier about the private (property, performance) and the public. I shall certainly write up my thoughts afterward.

The event normally takes place between the 13th and the 15th, but make sure you double check closer to the date.

She Wof? Or She-Slut?

I like(d) Shakira. The smile, beauty, charisma, voice, her social campaigns in Latin America. And up until her most recent video, I also respected her as a singer and dancer, although I wasn't particularly keen on her more commercial tunes. I never liked Hips Don't Lie, for instance, but I could tolerate it.

But She Wolf makes me wonder whether I was wrong about her all along. I mean, wtf is that? I watched and listened to some of my favorite songs of hers: No, La pared and the soundtracks of Love in the Time of Cholera: La despedida and Hay amores. And then watched She Wolf again. No connection. It seems like there's two different artists performing these videos. The Shakira of No is a woman struggling to convey a message and manages to do so successfully, in my opinion. The one of She Wolf is a cheap imitation of Beyonce (who's pretty cheap to begin with), performing weird dance moves in a half body suit that shows her butt and hanging from the bars of a cage wearing a skin colored leotard. The lyrics are stupid, the dancing is awful, she's half naked and trashy. And then that AOOOOOOOOO which is as frightening as my kitten's meow. I am so disappointed.

Bruno

Mare dezamagire mare. Fusei weekendul asta sa vad Bruno si nu mi-a placut deloc. Nu numai ca nu prea am ras, dar m-am si plictisit. Nu inteleg de ce comunitatea gay s-a scandalizat in legatura cu filmul asta, caci Bruno nu are de-a face cu nici o comunitate reala, si nici cu bunul simt. Umorul de prost gust din Bruno este bazat pe nuditate si pornografie, si e mai degraba un umor de-ala incomod. Razi ca nu stii cum altfel sa reactionezi, si nicidecum pentru ca chiar iti vine sa razi. Temele fumate si ele. In concluzie, ii dau nota cinci.

Ce cacaciosi mai suntem in fata mortii

Am reinceput sa urmaresc dezbaterile interminabile si stirile de la Realitatea.

O stire cu mare acoperire zilele astea este aceea despre tanarul care a fost impuscat de catre vecinul politist pentru ca a dat muzica prea tare. Realitatea TV s-a bagat in rapoarte de criminalistica si psihologie a crimei, folosind drept material ilustrat o scena dintr-un film de actiune. Nu mai comentez proasta inspiratie a celor care au facut materialul, care ar fi trebuit sa evite utilizarea unui film de fictiune de doi lei pentru a-si ilustra argumentul. Azi dimineata in metrou trasei cu ochiul la un articol din Adevarul (?) intitulat Criminalii se afla printre noi, in care ideea principala era ca orice om poate comite o crima intr-un moment de irationalitate. In articol apareau si exemple.

Mama, ce cacaciosi mai suntem. Ce noutate mai este si asta cum ca criminalii se afla printre noi? Dar lucrul asta se stie de ceva vreme. Si cei mai blanzi oameni pot deveni cruzi in conditii limita. Si asta pentru ca suntem niste fiinte slabe, de-aia. Intram in panica. Actionam irational. Plangem, fugim, omoram. Dar ca sa transformi un incident nefericit precum a fost moartea tanarului respectiv intr-un motiv pentru interminabile si stupide materiale cu pretentii de documentare criminalistice mi se pare o ireverenta fata de moarte in general si fata de mortul cu pricina in cazul de fata.

M-am mutat

Si am inceput sa lucrez, motiv pentru care viata mea din ultimele trei saptamani a fost un mare haos. Abia daca apucai sa mai citesc si eu ziarele din cand in cand. Dar promit sa revin in forta, acum ca in sfarsit mi-am instalat internet si acasa. Caci la cat sunt de carcotosa si la cate idei imi vin, pot sa fiu ocupata pana-n gat si tot gasesc timp sa bloguiesc. Pe cuvant de soim al patriei.

Two Thumbs Up

Singurul loc din Galatiul asta unde vad si eu oameni atletici care arata si bine este faleza Dunarii, unde ma duc in fiecare dimineata. In general ii recunosc pe cei care fac miscare in mod regulat, ba chiar ne mai si salutam. Ei, azi vazui si eu un bombonel de-ti pica fata. Inalt, atletic, cu parul lung si cret, cu un caine la fel de misto ca stapanul si pe deasupra si vioi. Ei, asa da. O oaza mult asteptata dupa panorama de burtosi, burtoase si anorexice din orasul asta.

I give him two thumbs up.

Mugur Isarescu in cartea recordurilor

9am relateaza ca guvernatorul Bancii Nationale a intrat in cartea recordurilor ca economistul cu cel mai lung mandat in fruntea unei banci centrale. Isarescu este una dintre putinele personalitati din generatia mai batrana de la noi pe care le respect. Ca politician nu este grozav, insa ca economist e un mic geniu national.

Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca Dl Isarescu este membru de onoare al Club of Rome, un think tank elitist alcatuit din cei mai insemnati academicieni, economisti si politicieni din lumea asta. Bravo lui!

China, o anomalie economica

In timp ce restul lumii trece printr-o criza economica prelungita si indarjita, China a inregistrat o cresetere economica de 7.9% in prima jumatate a anului, dupa cum relateaza NY Times. Ei bine, cresterea nu se compara cu cea de 13% din 2007, dar este totusi substantiala si sfideaza parca celelalte economii nationale aflate in decadere. Acum, adevarul este ca China nu a inregistrat in nici un moment o scadere economica, ci o scadere a cresterii economice, care ajunsese la 6.1% in a doua jumatate a anului 2008.

Amu, ar visa Romania la o crestere economica de macar 6%. Preconizarile mai putin decat incurajatoare, cum ca cea criza se va acutiza in toamna, ne face sa fim modesti si optimisti.

Nu inteleg cum functioneaza economia Chinei, sincera sa fiu. Intr-adevar, guvernul a investit in economie prin pachete de redresare, dar asta a facut si guvernul SUA. In China economia si-a luat avant intr-un timp foarte scurt, in SUA lucrurile intarzie si disponibilizarile continua. In China, dupa o scurta perioada de recesiune, si sectorul privat si-a luat vant, astfel incat s-a inregistrat o cerere nemaintalnit de mare pe anumite piete, cum ar fi piata otelului.

Pentru mine, economia chineza ramane un mare mister al contemporaneitatii. Al care ma lumineaza si pe mine primeste o inghetata de la subsemnata.

Ridzi si-a dat demisia

Inca mai are o bruma de onoare. Jos palaria pentru decizia sa.

Vine vara, bine-mi pare, obezitatea e in floare

Eu cred ca Romania este o anomalie, in sensul ca in tara asta s-ar parea ca barbatii procreeaza. Asta judecand dupa burtile imense pe care le vad pe strada, care deseori nu sunt acoperite de tricouri. Daca jmecherii prefera sa se indoapte cu shaorme si multe alte minuni, asta este treaba lor. Dar purtatul burtilor (si a tatelor, pardon de expresie, ca si alea atarna la domnii cu pricina) la vedere ma scarbeste.

Nici femeile nu sunt mai simtite. Tocmai vazui o piti de vreo 18 ani care era aproape obeza, cu niste pantalonasi scurti de forma si marimea chilotilor, cu burta revarsata peste ei si un maieuas scurt care lasa totul la vedere, adica tot ceea ce nu as fi vrut sa vad. Mi-e rau.