Cum imi reincarc bateriile

Tocmai ma intorsei de la faleza. M-am dus la 6 dimineata, cand nu era mai nimeni prin preajma decat niste catei si vreo doi batranei. Si am bagat viteza. Vreo 15 km in total, cu flotari si abdomene intre turele de faleza. Uneori fac si 20, da astazi nu m-au tinut opincile. M-am intors acasa cum ma intorc de obicei, adica taras taras ca abia pot sa mai merg. Da ma simt asa de bine. Dunarea, rasaritul, viteza, aerul. Hmmmmm...mai vreau. Daca as putea fi singura, doar eu si apa ar fi si mai bine.

Eu am un fix cu apa si singuratatea. Caci cam asta este ideea mea de paradis terenal (vezi mai sus, Cabo Fisterra la Atlantic, cand eram numai eu si cu persoana mea, si oceanul ala enorm).

Sau asta. Plaja Mar do Fora, despre care am citit un roman ilustrat cu o poveste de dragoste ce a avut loc in pesterile de pe plaja. Infiorator de salbatica, dar mai vreau.






Ei bine, une0ri imi place si compania.






Insa de cele mai multe ori prefer singuratatea.


(Pacificul, Manuel Alonso, Costa Rica)